Monthly Archives: June 2008
De ce m-am saturat de Bucuresti
- e praf, mult prea mult praf si mizerie
- sunt oameni care dorm pe strada
- oameni care arunca petarde la 3 noaptea de zici ca se darama blocul
- oameni care nu opresc la semafor
- soferi de tramvai care nu au rabdare sa te urci, inchid usa si pornesc. Nu le pasa.
- daca deschid geamul e un zgomot de peron, de gara
- aerul e dens, il vezi cat e de murdar si de poluat
- oamenii se uita urat si nu zambesc niciodata. Nu le pasa nici macar de ei.
Bucurestiul pe timpul verii devine insuportabil. Caldura e altfel, e apasatoare, inecacioasa, sufocanta. E asfalt peste tot, dar acum parca il simti cu totul, ii simti greutatea. Bucurestiul e mereu in constructie, mereu plin de gropi, de muncitori ce stau parca si pandesc la colt de strada. E plin de oameni murdari, de masini prea multe care ne fura aerul si ne intoxica viata. E acoperit intr-un miros specific unuia dintre cele mai murdare si cele mai poluate orase din Europa. Ne mutam ?
Atonement
Nu am rezistat sa-l vad pana la sfarsit. Inca din primele zece minute mi s-a parut atat de prost, dar atat de prost incat singurul motiv pentru care am continuat sa ma mai uit, a fost sa vad pana unde poate ajunge. Pana si un creion pare obez pe langa cum arata Keira, fata aia nu stiu cum mai are putere sa traiasca. James McAvoy e tipul ala specific de taran: nu arata foarte bine, are o privire de prostanac, si joaca foarte prost, ca toti de altfel din acest film. Mi-a placut un singur lucru: ideea de a o transforma pe fetita intr-o scriitoare ciudata, neinteleasa de prietenii ei, restrasa, dar si excentrica. Iubirea dintre cei doi e cel putin aiurea conturata, nu exista un fir al povestii care sa te atraga, iar scenele dintre cei doi mi s-au parut brutale si fara noima.
Va doresc succes in cazul in care va veti incumeta sa vedeti acest film, si sa-mi spuneti si mie cum se termina, poate merita macar finalul.
Art
“The artist writes out of an incapacity to live.” (Doris Lessing, “The Golden Notebook)








