Fulg

Norocul ti-l faci cu mana ta, conform zicalei fiecare dintre noi este direct responsabil de tot ceea ce se intampla in viata lui. Conform unui studiu facut de Bank of Austria, se pare ca noi romanii pana in 30 de ani ne situam pe locul doi in topul optimismului din randul popoarelor din Europa Centrala si de Est. In mod surprinzator, pe locul intai se afla tinerii din Kazahstan (gen Borat ;)), care se pare ca sunt cei mai multumiti de viata si impartasesc cea mai optimista viziune asupra viitorului. Se pare ca doza cea mai mica de optimism s-a inregistrat in randul ungurilor si al turcilor. Si totusi, de ce ne-au pus pe noi pe locul al doilea? Eu nu am prea intalnit romani fericiti. Mai mult, pe strada daca te uiti cu atentie o sa vezi ca foarte putini zambesc, sau isi cer scuze cand te calca pe picior in asemenea hal incat iti zboara papucul din picioare pe trecerea de pietoni si trebuie sa te intorci sa-l iei cu riscul vietii. Nu am intalnit decat rareori vanzatoare care sa zambeasca sau macar sa se poarte frumos, iar in autobuze nu vad unde ar mai putea incapea Dl. Optimism cand stai strivit la 35 de grade in cutia de tabla ce abia se taraste prin orasul supra-aglomerat. Nici in ceea ce priveste situatia economica a multora dintre noi, dragii de romani, nu pot sa spun ca ma intalnesc prea des, ba chiar deloc, cu Dl. Optimism: dintr-un salariu mediu nu iti permiti sa mergi doua weenkduri la mare, sa-ti platesti si chiria, sa mai si mananci cate ceva, iar cand vine vorba de haine, bijuterii sau carti, deja trebuie sa intri in limita de credit. Asa ca, ma intreb si va intreb : suntem noi printre cele mai optimiste popoare? Ati intalniti si romani fericiti? Si cu norocul atunci cum ramane? Sa incercam sa apasam pe buton, sa vedem ce iese, ca doar trebuie sa fim optimisti, nu-i asa ?