Cred ca am ascultat cand eram mica prea multe povesti, iar copilaria mea a fost plina de prea multe basme cu zmei si printese, cu paduri fermecate si vrajitoare, cu printi frumosi si nobili care isi risca viata in numele iubirii. Si tot ce am trait mai tarziu nu a reusit sa stearga din mine universul pe care mi l-am imaginat atunci, din moment ce tot mai cred ca cei buni nu pot pieri cu totul, cei rai sunt in cele din urma pedepsiti, iar suferinta se va sfarsi candva.
Viata, atata timp cat o traiesti si destinul tau se scrie cu litere de-o schioapa in fiecare zi, nu e decat o lupta, o incercare de a supravietui, un drum plin de cotituri si de rascruci si de alegeri, uneori bune, alteori inselatoare. Viata devine poveste doar cand ne asezam osteniti pe scaunul tare si incomod al batranetii, cand nu ne mai raman decat amintirile si regretele si imaginile fiintelor iubite demult pierdute : atunci se scrie povestea - viata noastra.
