Happiness
Luck
Love
green
Coyote Blue
Pana acum, pot sa spun ca este cel mai frumos si cel mai bine scris roman pe care l-am citit. Poveste care te tine cu sufletul la gura si cu fiecare pagina intoarsa parca inima iti bate mai tare si nu mai poti sa-l lasi din mana. E plin de umor, de magie, de personaje din cele mai variate (de la oameni obisnuiti ca fiecare dintre noi, pana la indieni desprinsi din legende si zei ce coboara printre oameni pentru a le incurca vietile). In mijlocul povestii unei vieti care care nu isi mai gaseste locul, se strecoara usor amintiri si autorul te poarta mereu in locuri si timpuri noi, indepartate, guvernate de fortele nestiute ale naturii, de inocenta copilariei si de iubire. Merita sa o cititi in engleza - o traducere nu s-ar putea ridica niciodata la inaltimea spiritului unic al autorului care te prinde si nu iti mai da drumul. Un roman ce trebuie trait si savurat abia la sfarsit, cand poti sa-l inchizi cu un zambet cu buze si cand poti sa respiri din nou in afara vrajei.
As putea sa zbor
Va mai amintiti de povestea lui Dorothy, a prietenului ei Omul de Tinichea si de calatoria ei pentru a-l gasi pe Vrajitorul lui Oz? De pantofiorii ei rosii, drumul pavat cu soare si magie?
Mesaj
Mesaj trimis pe mare - doar fictiune ?
Mesaj trimis din inima pentru o alta inima de departe.
Mesaj trimis oricum, sub orice forma - doar soarta decide daca ajunge, daca este inteles si daca a avut vreun rost.
Happiness … doesn’t really exist
“Happiness comes of the capacity to feel deeply, to enjoy simply, to think freely, to risk life, to be needed.” (Storm Jameson)
Ok. Suna bine si frumos. Sa simti ceva intens cum ar fi iubirea, asta ar putea fi sa spunem cel mult cateva clipe de fericire sau de pasiune, oricum ar fi se amesteca si nu prea mai poti sa-ti mai dai seama. Apoi incet iubirea trece sau scade in intensitate, este uitata, abandonata sau pur si simplu devine durere. Fericirea se pierde. Sa te bucuri de lucrurile mici si dragalase pe care viata ti le ofera in fiecare zi : da, sunt de acord, dar nu cred ca asta inseamna fericire. Este doar o senzatie de bine care nu dureaza mai mult de un moment. Fericirea se pierde. Sa gandesti liber: hhmmm… asta imi suna a reclama Pro Tv. Oamenii in general eu cred ca gandesc destul de liber si viseaza fiecare dintre ei la ceva mai bun, ceva ce nu pot avea in viata reala. Si asta ce fericire iti poate oare aduce ?? As numi-o mai degraba crudul si zdrobitorul adevar de zi cu zi, nu fericire. Sa risti si sa-ti traiesti viata si sa stii ca este mereu acolo cineva care sa aiba nevoie de tine. Nu stiu, dar mie nu imi suna a fericire. Suna a nebunie poate, si a egoism intr-un fel: sa fii mereu legat de cineva, sa-ti fie frica de singuratate… Citatul suna bine, dar nu in viata reala. Poate doar in vis sau in carti si filme, care e acelasi lucru. Si atunci, unde e fericirea ??
Nu mai ramane nimic
Focul mistuie lucruri si sperante. Gerul ingheata pamantul si rapeste viata, dar o inapoiaza negresit in fiecare primavara. Ploaia poate ineca si spala in urma ei vieti nevinovate. Soarele ce ne sustine viata te arde si iti poate fura pana si ultima suflare. Eu nu pot sa ucid. Nu am nici una din armele universului. Te-am ucis insa in inima mea. Lacrimile mele te-au sters pe veci.
Life is all about taking risks
“The fishermen know that the sea is dangerous and the storm terrible, but they have never found these dangers sufficient reason for remaining ashore.”
(Vincent Van Gogh)
Din inima
In adancul sufletului suntem toti la fel. Unii mai rai, altii mai buni, asta nu ai cum sa o schimbi… Toti cautam stabilitate, pe cineva care sa fie acolo langa noi sa ne ofere in dar un sarut tandru, o mangaiere, o imbratisare cand ne este mai greu. Cineva care sa ne poata vedea asa cum suntem noi de fapt, sa ne iubeasca pentru ce pastram ascuns in suflet, o persoana in preajma careia sa poti sa plangi si sa razi cu aceeasi ursurinta. Din pacate, sunt multi aceia frustrati, care si-au dezvoltat o frica instinctiva fata de toti cei din jur si se ascund, se prefac, se inchid si ajung sa faca rau cu buna stiinta, ajung sa invinuiasca si sa loveasca. Printre toti si printre toate, se ascunde acel ceva magic care te face sa-ti tresalte inima si sa ti inmoaie genunchii. Mai rau sau mai bun si el, un om ca noi toti cu defecte si dovezi de egoism, conteaza doar glasul cel mai sincer: cel al inimii.
