Make me a storybook…
… And write me away from here
I need a different now
Where we can wear each other for a while
I’ll lend you my tears if I could borrow a smile
We’ll get through tomorrow somehow today
Happy After…
Once upon these days
(Chantal Kreviazuk)
Nu se poate alerga inapoi.
Poate ca realitatea din jurul nostru se coloreaza si se modifica in functie de fluctuatiile noastre interioare, si poate ca nu conteaza pana la urma unde mergem ci doar unde ne oprim. Ce e realitatea de fapt? Noi imaginam, traim si alegem. Pasii poarta amprenta asfaltului si a pamantului in care ne e groaza sa ne intoarcem. V-ati trezit vreodata din somn dimineata foarte devreme simtind ca v-ati intors dintr-o alta viata doar pentru a pasi in vis? Realitatea fata in fata cu visul. Unde traim si care dimensiune e a noastra acum, in acest moment al vietii noastre? Si cine poate spune: da, e decizia corecta, mergi inainte ca esti pe drumul cel bun? Eu nu pot. Nu pot garanta un final fericit. Si mi-e ingrozitor de frica sa nu ma fi inselat. Acum nu mai conteaza. E un pic prea tarziu. Inca nu stiu pe care parte a dimensiunii m-am trezit, daca inca visez sau inca dorm.
Close your eyes … open your heart
“I shut my eyes in order to see.”
Prioritati
Vrem sau nu sa recunoastem, suntem conditionati in tot ce facem de bani. Stam la un job care nu ne motiveaza sa venim zambitori in fiecare dimineata doar pentru “marele” salariu de sfarsit de luna. Cum stau lucrurile de fapt? Ce conteaza mai mult?
Eu zic asa:
Rosu - pentru iubire
Albastru - pentru intelegere si compasiune si sprijin pentru cei din jur
Verde - pentru sanatate si voie-buna
Violet - pentru vise uitate si mai multe incercari catre directia dorita
Portocaliu - pentru acele lucruri din viata noastra care nu sunt asa cum ar trebui, care stau sa explodeze
Demult …
Demult de tot … stiam sa visez. Stiam sa citesc in nori sau in praf si cu mine mergeau mereu doua aripi si invatam seara in vis cum sa zbor. Nu era greu deloc: trebuia doar sa intind mainile si sa ma las usor in fata. Picioarele se ridicau usor si pluteam … peste copaci, iarba sau oameni. Cand ma trezeam uitam si nu mai puteam sa zbor. Dar aripile erau mereu cu mine.
Demult de tot … stiam sa traiesc in poveste. Stiam ca fiecare obiect sau fiinta din jurul meu e acolo cu un scop si asa cum eu stiam ca exista, la fel simteau si ele ca sunt parte din povestea mea. Creioane, papusi, bomboane sau carti cu vrajitori si zane, erau toate numai ale mele.
Demult de tot … lumea s-a oprit in loc pentru un sarut ce nu l-am dat, doar l-am dorit mai mult atunci decat orice. Si acum, va ramane cel mai frumos si mai iubit sarut. Stiam sa iubesc fara sa ma tem, stiai cum sa spui fiecare pas si fiecare gand … stiai sa fii tu – cel ce nu a fost.
Nu demult … nu demult de tot … am stiut ca pasesc gresit pe calea poleita si inima mi-a luat-o inainte. Am vazut ce visul imi aduce in viata si am plecat capul in fata lumii. Nu demult … privirea mea se plimba din nou pe cer, printre frunze si vise ce revin acum cuminti. Si inima mi-a luat-o acum in urma.
Break free!
Eiliberare de stres, de griji si mai ales de conventii; de relatii superficiale, fortate, de oameni rautaciosi si cu sapte fete; eliberare de tot ce inseamna “strings attached”. Si foarte important: spune NU atunci cand esti tentat sa faci ceva doar pentru a le fi pe plac celorlalti, spune NU si fa ce e mai bine pentru tine si spune NU prietenilor falsi, stresanti, sufocanti, exagerati si nebuni. Aia nu sunt prieteni, sunt persoane care vor sa profite de tine. Si da, pe primul loc esti TU. Si doar asta conteaza.
